Cum le aratam copiilor iubirea?

Autor:

Imi place sa plec de la premisa ca fiecare parinte isi iubeste copilul. Insa daca ar fi sa ii intrebam pe copii daca ei simt ca ii iubim neconditionat, oare care ar fi raspunsul?

Iubirea este despre a fi prezenti pentru copil sa vedem dincolo de comportament, sa-i vedem viata mentala. Este important sa ii vedem emotiile copilului, gandurile, sperantele, visele, perceptiile, dorintele. Sa il alinam, sa il protejam, sa il linistim.

Iubirea este despre a ne proteja copilul de pericolele emotionale. Daca tu ca parinte faci ceva ce il sperie pe copil, daca tipi, de exemplu, la el, acest lucru contravine relatiei de atasament. Cand copilul este inspaimantat, se ajunge la atasament dezorganizat pentru ca cel mic devine produsul unui paradox biologic. Ce se intampla in creierul copilului atunci cand este inspaimantat de parinti?  Dr. Dan Siegel, cel mai mare om in neurostiinta al momentului, explica: “Creierul reptilian ii zice sa fuga daca ii e frica. Dar creierul mamifer ii spune ca atunci cand este speriat, are nevoie sa mearga la figura lui de atasament (mama/tata/persoana care il are in grija si tocmai a tipat la el si l-a speriat). In fata unui astfel de paradox biologic, copilul nu are nicio solutie si atunci creierul se fragmenteaza. Rezultatul: cand acest copil va merge la scoala, nu-si va putea regla emotiile. Se va simti ireal, deconectat, va simti ca viata trece pe langa el si poate dezvolta personalitati multiple.

Dr. Dan Siegel vine cu solutia salvatoare pentru noi, parintii, si spune ca indiferent de tipul de atasament pe care l-am avut in copilarie, acum ne putem vindeca prin calatoria mentala in timp. Daca ne intelegem trecutul, intelegem ca si comportamentul nostru vine tot din trecut. Daca suntem constienti de trecutul nostru, ne putem elibera pentru viitor, cu scopul de a nu face lucrurile mecanic si de a nu repeta greselile parintilor. “Fiecare persoana are in suflet un copil mic care stie de ce are nevoie: de atasament securizat.”

Love is all we need!

Ana Nicolescu, Mamica Urbana – http://mamicaurbana.ro