Astazi o sa incep prin a va intreba ce facem noi ca parinti pentru a creste stima de sine a fetelor noastre?
In primul rand sa ne lamurim ce este stima de sine. Ea este ceea ce simti tu despre tine, in interiorul tau. Este despre cat de mult valorezi pentru tine, despre cat dai tu pe tine, cat de respectat vrei sa fii, cat de bine te simti tu in pielea ta. Imaginea de sine este despre cum crezi ca altii te percep pe tine. Iar Ego-esteem este atunci cand te crezi mai bun decat ceilalti. Am aflat si eu toate aceste lucruri, de la una dintre conferintele sustinute de Urania Cremene, Master Trainer, Parenting Coach si Facilitator de programe de parenting.
Urania spune ca varstele de dezvoltare ale fetelor s-au scurtat. Adica varsta noastra de 14 ani este varsta de 10 ani a lor. Fetele incep dezvoltarea catre pubertate, incepand cu varsta de 7 ani. O cauza posibila, ar fi carnea impanata cu hormoni. Deci fetele noastre ard etape.Fetele si adolescentele se concentraza foarte mult pe felul cum arata, devenind principala lor preocupare. Exista doua extreme de fete care nu stiu despre ele insele: fetele papusi, care incearca sa arate cat mai portelanat si fetele lalai, latoase, baietoase, care isi neaga sexualitatea.
Companiile fac profituri enorme din vanzarea de jucarii, si, mai ales, vise, catre copiii de varsta preadolescenta. Tot ce inseamna papusi, le spune o poveste fetelor despre cum trebuie sa arate.
Ce facem noi ca parinti pentru a le creste stima de sine? Adultii au o nesiguranta continua si tanjesc sa afle ce cred ceilalti despre ei. Cu cat nevoia de aprobare este mai mare, cu atat stima de sine este mai scazuta. Increderea in sine genereaza motivatie interna. Parintii tind sa contureze imaginea de sine.
Cum poti sa vezi daca un copil are motivatie externa sau interna? Il poti intreba: De unde stii ca ai desenat bine? Daca raspunsul este: Pentru ca mi-a zis mami. – motivatia este, evident, externa.
Daca se uita crucis si te intreaba revoltat: Cum adica de unde stiu? Stiu, pur si simplu. –motivatia este una interna.
Noi, ca parinti, punem presiune mare pe felul in care ar trebui sa se imbrace si sa se comporte copiii. Nevoia de acceptare este fireasca. Pana sa vrei sa fii diferit, vrei sa fii la fel. La copii.
Cum conturam imaginea de sine, la fetite, mai ales:
- Vai, ce fetita frumoasa!
- Ce rochita frumoasa ai!
- Ochii tai sunt minunati!
Sunt doar cateva exemple care accentueaza imaginea de sine, care le transmite ca felul in care arata este cel mai important din moment ce eu apreciez asta imediat ce te vad. Incercati sa scoateti in evidenta calitatile naturale ale fetelor: curaj, compasiune, ambitie, incredere. Vorbiti-le despre cat de valoroasesunt: Cand vorbesti asa ma faci sa ma simt bine. Mai mult decat atat, este o diferenta sa ii spui unei fetite ca este frumoasa asa cum este, decat sa-i spui ca este frumoasa dupa ce s-a aranjat. Puneti-va mereu intrebarea ce scoateti in evidenta: ce este in exterior (rochii, ochi, par) sau ce e in interior, ce valorizati?
Tocmai ca pentru fete este foarte important sa fie integrate intr-un grup, este posibil ca in preadolescenta sa copieze modele comportamentale. Noi ne invatam fetele sa fie foarte pudice. Vobiti-le deschis despre ce se intampla cu corpul lor. Faceti-le sa se simta bine in propriul corp, sa si-l iubeasca asa cum este.
Un alt element care ajuta la stima de sine si deriva din imaginea de sine este felul in care se imbraca. Lasati-le sa se imbrace asa cum simt. Imaginea lor despre ele insele ar trebui sa fie respecta de catre parinti.
Le putem comunica parerea noastra daca ne intreaba: Nu sunt genul meu de haine, dar daca tie iti plac, le vei purta. Sau Orice porti e un mesaj despre tine pe care il transmit lumii. Acesta este mesajul pe care vrei sa il transmiti? Insa, putem stabili anumite ocazii in care sa avem ceva de spus in legatura cu tinuta fetelor: nunti, inmormantari, scoala.
Urania a facut o paralela intre comportamentul fetelor si cel al femeilor, subliniind ca unele doamne ajunse la varsta adulta se pot comporta, in continuare, asemenea unor fete. Ce am retinut este ca in timp ce fetele au un comportament dominat de emotii, femeile isi inteleg emotiile, alegerile fiind luate constient. Fetele nu isi asuma responsabilitatea, in schimb ce femeile, da. La fete, corpul defineste acceptarea, femeile se accepta asa cum sunt. La femei exista un echilibru intre a avea grija de ea insasi si a avea grija de altii. Fetele se simt valoroase in ochii baietilor, femeile cauta respectul si egalitatea in relatiile cu barbatii si se autoaccepta.
Ca parinti, avem tendinta sa controlam totul, iar in adolescenta, intimitatea copiilor nostri devine din ce in ce mai acuta, ceea ce este firesc. Daca intram cu picioarele in viata lor, vor inchide comunicarea. Este de dorit sa pastram deschiderea si este recomandat ca fetele sa aiba si un alt model/sprijin feminin in familie cu care sa vorbeasca despre ce nu sunt pregatite sa vorbeasca cu noi, ca mame.
Text: Ana Nicolescu (Mamica Urbana – http://mamicaurbana.ro/)
