De dimineata o auzeam pe bunica mea, incercand, blanda si buna, sa o linisteasca pe Iulia care plangea pentru ca eu urma sa plec de acasa: Hai, nu mai plange, mamaioara, ca te doare capul pe urma. Las-o pe mami sa plece ca tu ramai cu mine si ne uitam pe geam cum isi fac pasarile cuiburi in copaci. Hai, linisteste-te!
Am incercat sa-i explic bunicii ca plansul este eliberator, ca lacrimile contin hormonul stresului si astfel, ne eliberam de energia negativa, ca Iulia plange pentru ca este la varsta la care i se activeaza anxietatea de separare, ca cei mici nu stiu daca noi ne mai intoarcem. Daca ne doare capul dupa ce plangem, inseamna ca nu am plans suficient si nu am eliberat tot stresul. In plus, daca le spunem copiilor sa se linisteasca, ei nu stiu cum sa faca acest lucru pentru ca nu capacitatea aceasta, mai ales la 1 an si 7 luni. Cat despre las-o pe mami sa plece era exact ce nu voia ea sa faca.
Am luat-o in brate pe micuta cu ochii albastri si i-am spus: Tu esti suparata ca pleaca mami! Ea a zis un da hotarat si a inceput sa planga si mai tare. Si crezi ca mami nu se mai intoarce. Ea: da. Si iti este greu pentru ca o sa iti fie dor sa ne jucam impreuna, sa te tin in brate si sa te iubesc. Ea: da. E ok iubita, mea, poti sa plangi sa te eliberezi. Te tin in brate cat ai nevoie si simti ca vrei sa plangi. Sunt aici cu tine. Te iubesc si mereu o sa ma intorc acasa. Acum ma duc sa scriu, apoi o iau pe Mariuca de la gradi, vin sa te iau si pe tine si apoi mergem impreuna in parc. Pe urma ne intoarcem acasa, mancam, facem baie si ne culcam. Ea se lumineaza la fata, vrea sa o mai alaptez putin, apoi imi sare din brate si imi zice pa.
De la Aletha Solter citire
Daca, intr-o anumita situatie, iti tratezi copilul cu autoritate, imediat dupa, iti pare rau si devii mult mai permisiv.
Copiii care sunt crescuti intr-un stil autoritar neagresiv (control prin mijloace materiale sau emotionale, nu prin bataie) vor invata sa fie duplicitari, vor invata ca nu exista auto-disciplina, se vor simti plini de resentimente, maniosi, neintelesi, manipulati. In adolescenta, ei fie vor avea o atitudine de supunere, fie se inchid in ei sau se revolta.
A fi permisiv cu copilul inseamna ca nu ai nici un control asupra lui. Inseamna ca folosesti ca metode implorarea, mituirea, cicaleala, cedarea, sacrificiul de sine, salvarea, neglijarea. Atmosfera in casa permisiva este haotica. Copilul invata cum sa-i manipuleze pe ceilalti si nu exista auto-disciplina. El se simte derutat, vinovat, nesigur. In adolescenta ar putea deveni egoist si dependent.
Daca abordezi disciplina democratica, atmosfera va fi una relaxata, ordonata si flexibila. Ii arati copilului dragoste neconditionata, incurajare, ii implinesti nevoile, ii asculti sentimentele, il lasi sa suporte consecintele naturale ale deciziilor/faptelor lui. Copilul invata auto-disciplina, invata sa-si asume responsabilitatea, va avea aptitudini de rezolvare a problemelor, va fi respectuos si cooperant. El se simte sigur, fericit, increzator, iubit si are o stima de sine ridicata.
Preventia este o componenta a educatiei democratice, adica incearca sa-i creezi copilului un spatiu prietenos si sigur.
Cum le oferim copiilor informatia?
- Frige, in loc de Nu pune mana
- Uite asa se mangaie pisica, in loc de Nu trage pisica de coada
- Pregateste copilul, in prealabil, pentru diferite evenimente. De exemplu, daca veti avea musafiri: Hai sa vedem ce te poti juca daca te plictisesti cand sunt aici musafirii.
- Lasa-l sa suporte consecintele naturale ale actiunii lui – nu vrea sa-si puna caciula, lasa-l sa-i fie frig.
- Comunicare non-verbala: arata-i cum se face, nu ii spune ce sa faca.
- Incearca mesaje care incep cu Eu sau Mie – Mie nu imi plac frimiturile in pat, in loc de Ti-am spus de atatea ori sa nu mai mananci in pat
Surse de stres pentru copil
- Au fost loviti, criticati, s-a tipat la ei
- Nu au mancare cand le este foame
- Nu au fost suficient tinuti in brate
- Devin frustrati cand incearca sa mearga si se impiedica, cand incearca sa se catere si nu reusesc
- Copiii se sperie de reactiile noastre si dezvolta frici
- Sunt stresati inainte de nastere/nastere traumatizanta
- Frica, frustrare
- Stimulare prea mare. Zi supra aglomerata: la supermarket, petrecere etc
- Boala, spitalizare
- Anxietate, depresie
Comportamente care pot fi cauzate de stres
- Hiperactivitate, impulsivitate
- Incapacitate de concentrare
- Probleme de somn
- Frica
- Tantrumuri – sunt, de fapt, mecanisme de vindecare
- Agresiune, violenta
Cum se elibereaza copii de stres?
- Prin vorbit si ras
- Prin joc terapeutic
- Prin plans si tipat
Copilul plange din 3 motive:
- Are o nevoie imediata: atentie, stimulare, autonomie
- Lipsa de informatii
- Stres/trauma nerezolvata din trecut
Nevoile copilului mic sunt imediate, nu vor si nu pot sa astepte. Se plictisesc repede si isi creeaza propriile stimulente (trag de diverse lucruri).
Copilul are nevoie de atentie.
Nu este productiv sa pedepsiti copilul pentru ce a facut din lipsa de informatie, ii dai informatia. Ii arati ca se deseneaza pe hartie, nu pe perete. Ii cumperi tabla si o lipesti pe perete.
Pedeapsa are efect negativ asupra motivatiei.
La 18 luni (varsta Mariucai) nu au dezvoltarea necesara pentru a intelege conceptul de regula. Abia la 2 ani o inteleg. Iar in jurul varstei de 7-8 ani inteleg si punctul de vedere al altor persoane: Da-te, te rog, din fata televizorului ca nu vad de tine.
Copiii se nasc cu capacitatea de a se elibera de stres. Cand copilul plange nu inseamna ca esti un parinte rau, ci unul bun. Daca nu plang, copiii nu se elibereaza si nu dorm bine, devin agitati, anxiosi. Exista hormoni de stres care se elibereaza prin lacrimi. Astfel, scopul plansului poate fi explicat fiziologic: eliberam substante de care nu mai avem nevoie.
Copiii acumuleaza sentimente, emotii dureroase si gasesc un pretext sa explodeze: masinuta galbena. Explodeaza prin plans, tipete, tantrumuri, toate insemnand un proces de vindecare, de eliberare. Rezultatul? Copilul devine calm, vesel, cooperant.
Cand opresti plansul, de fapt il amani pentru mai tarziu. Copiii au nevoie sa planga si sunt gata sa o faca atunci cand se simt in siguranta.
Copiii au nevoie de dragoste exact atunci cand par ca o merita cel mai putin.
Stresul poate afecta creierul din cauza nivelului crescut de cortizol.
Ce putem face cand copilul plange?
- Verifica daca are vreo durere sau are nevoie de ceva
- Ofera-i contact fizic, pshihologic si vizual
- Accepta-l si asculta-l cand plange
- Incearca sa-i indeplinesti nevoia pe cat posibil
- Ia copilul in brate si lasa-l sa planga in timp ce il tii in brate. Nu opri plansul. Astfel, devine mai calm, mai atent, mai multumit, mai pezent, mai bland, mai cooperant. Plansul in brate ajuta la vindecare, copilul se simte iubit si acceptat.
In loc de concluzii
Am fost crescuti fara posibilitatea/permisiunea de a ne exprima emotiile, concret de a plange. Ca adulti, incercam sa ne inhibam emotiile prin fumat, cafea, exercitiu fizic exagerat, too much TV, shopping, mancat excesiv sau ne refugiem in munca. Hai sa ii invatam pe copiii nostri ca daca isi exprima emotiile nu sunt vulnerabili, ca plansul nu este rusinos, ci sanatos, hai sa nu le amputam simturile si sa nu le mutilam personalitatea. Ceea ce fac copiii poate fi o oglinda a noastra, la nivel psihic. Copiii au nevoie sa se simta iubiti indiferent daca sunt veseli, tristi, obositi, nervosi. Si mai presus de toate, show your children influence, not power. Atunci cand cresti copii, nu este greu sa te apleci la nivelul lor, chiar si de 100 de ori pe zi, sa ii incalti, sa ii iei in brate, sa le dai o masinuta galbena cazuta dupa pat, ce este cu adevarat greu este sa te ridici la nivelul emotiilor lor.
Ana Nicolescu, blogger Mamica urbana
