Fiecare dintre noi suntem supuși influențelor ce vin din mediul social exterior. De aceea permanent tindem să ne adaptăm comportamentul ghidați de ceea ce fac altii sau ceea ce spun altii.
Acesta este motivul pentru care părinții direcționează și ajustează adesea comportamentul și atitudinile copiilor prin prisma a ceea ce spun sau fac alții, pentru a nu ne abate de la niște reguli sociale perpetuate de-a lungul generațiilor sau preluate și acceptate de societate.
Viața fiecărei persoane este presărată cu realizări și eșecuri care influențează puternic evoluția fiecăruia. Asemeni adulților, și copiii se confruntă cu eșecuri și realizări, iar, dacă ar fi să preluăm ideea ce se desprinde din maxima lui W.Saroyan „Oamenii buni sunt buni întrucât au ajuns la înțelepciune prin esec”, părinții trebuie să conștientizeze faptul că un copil trebuie sa învețe multe lucruri pentru a deveni un adult desăvârșit, capabil să se adapteze cu ușurință vieții sociale și să-și găsească un drum în viață adecvat capacităților și posibilităților sale.
Orice om, la orice vârstă, este supus eșecului. Eșecul intervine atunci când o activitate nu este o reușită, din cauza diverselor motive: lipsă de experiență, neîndemânarea de a face anumite lucruri sau secvențe ale unei activități, neatenția, lipsa unei îndrumări corespunzătoare, etc. Firește că fiecare dintre voi, dragi cititori, ați avut cel puțin un eșec în viață. Gustul eșecului este de multe ori amar. Un eșec provoacă diferite reacții și emoții negative persoanei care a avut parte de acesta. Nu eșecul este problema în dezvoltarea personalității umane, ci felul în care acesta ne afectează, cum este gestionat efectul asupra personalității noastre și felul în care putem să-l depășim. Pentru orice familie responsabilă pentru educația și dezvoltarea copiilor proprii, este important să-l învețe pe copil cum să-și depășească eșecul, cum să se mobilizeze în scopul obținerii reușitei și cum privește un eșec, de orice natură ar fi acesta.
Proverbul „Ceea ce nu te omoară, te întărește!”cred că este relevant în acest sens.
Pentru început vă sugerez să discutați cu copiii dvs. despre propriile eșecuri și despre felul în care ați reușit să le depășiți, găsind soluții pentru fiecare dintre ele. Discuțiile despre acest subiect se pot face cu copilul chiar de la vârsta de 4-5 ani, pentru că astfel el va înțelege că este privit cu tolerantă de către părinte în cazul unui eșec, el însuși trecând prin experiențe asemănătoare. Ca exemplu putem să ne exprimăm față de copil astfel: ”Vai, unde mi-a fost capul că am pus prea multă făină în prăjitură asta! Cred că va trebui să adaug ceva în compoziție pentru a îndreptă lucrurile!” sau „Nu știu unde mă gândeam că am uitat să cumpar. Cred că trebuie să merg din nou la magazin!”Prin aceste exprimări copilul va înțelege că și părinții, implicit adulții, sunt supuși eșecului. De asemenea, va înțelege că va trebui să găsească o soluție de remediere a acesteia. După corectarea greșelii, este important să vă exprimați sentimentele care vă încearcă: de bucurie, de ușurare că ați reușit să remediati o greșeală făcută. Poziția pe care o adoptați, atitudinea dvs. înșivă asupra propriei persoane în cazul unei greșeli sau eșec este foarte importantă, deoarece influențează foarte mult copilul. Dacă vă veți enerva inutil și veți adresa injurii sau veți avea o atitudine profund negativ , atunci copilul va percepe un eșec, o greșeală reparabilă, de altfel, ca pe o catastrofă. Menținerea unei atitudini de vinovăție față de eșec este, iarăși, un lucru negativ ce se poate transmite celui mic.
Citeste mai multe pe http://www.clickpentrufemei.ro/Cum-ii-incurajam-pe-copii-sa-si-revina-dupa-un-esec-p_0_18827.html
