În jurul vârstei de doi ani, cei mici încep să descopere rotiţele care învârt lumea. Şi pun multe întrebări… Uneori, ne prind pe picior greşit. Ce şi cum ar trebui să le răspundem afli din articolul nostru.
„De ce e cerul albastru?”, „De unde vin copiii?”, „De ce…?”, „De ce…?”, „De ce…?” O întâmplare amuzantă ne-a determinat să abordăm subiectul vârstei marilor întrebări.
O mamă care se plimba într‑un parc din Bucureşti cu cei doi copii îi răspundea celui mic cu o răbdare dumnezeiască.
„Mami, de ce cad frunzele?” „Copacii se întristează că vine frigul…” Întrebare după întrebare, până când cel mare a luat-o la rost: „E chiar enervant, ce pune atâtea întrebări?” Iar mama înţeleaptă şi-a liniştit copilul mai mare: „Aşa devine şi el isteţ ca tine”.
Specialiştii în psihologia copilului spun că este bine să privim fiecare întrebare cu calm, fără să ne pierdem răbdarea şi fără să-l trimitem la altcineva ca să afle răspunsul.
Cel mic e curios pentru că atunci i-a trezit interesul un anumit lucru din mediul înconjurător şi trebuie să afle răspunsul la întrebare, ca să lege informaţia primită de un caz concret.
Nu ştii ce să-i răspunzi? Roagă-l să te ajute
Citeste mai mult pe http://www.clicksanatate.ro/Mami-de-unde-vin-copiii_0_6084.html
